Dacă te simți plin de vină,

Lasă-te în a Spiritului lumină.

Nu există păcat.

Totul poate fi iertat.

De fapt ești doar într-o continuă experiență

Din care vei distila o esență:

Înțelepciunea.

Iar ea,

Nicicând nu te va abandona.

Va fi alături de tine

Când ți-e greu și când ți-e bine,

Foarte clar te va ghida

Spre adevărata natură a ta.

Cu înțelepciune-alături

Nici nu mai poți greși.

Conștient numai alegi

Ceea ce creezi.

Dacă ți se pare

Mult prea în depărtare

Ia și respiră un pic.

Nici un pas nu e prea mic.

În timp chiar te vei lăsa

Să simți și demnitatea,

Acest premiu de soi,

Ce nu se prea poartă la noi.

Pe alții îi împopoțonăm

Dar de noi cel mai des uităm,

Mai ales cand vine vorba să ne onorăm.

Niște bieți funcționari

Astăzi sunt demnitari,

Dar coroana sufletească o-aruncăm

Că nu-i cool să o purtăm.

Vrem să fim în rând cu lumea

Chiar și când ea e aiurea.

Nici un preț nu e prea mare

Pentru o aparentă integrare.

În loc să ne-împărățim,

Peste domeniul sufletului să domnim,

Ne prefacem incompleți:

Căutăm în jur scheleți

Lângă care să umblăm.

În spatele lor ne aciuăm,

Poate chiar ne însurăm

Ori ne mărităm,

Disperați să evadăm,

Orice compromis acceptăm.

Acuși fugim și după roboți,

Ce mai...buni sunt toți

Când vrei să te ascunzi de tine,

Să te faci că nu ți se cuvine

Împărăția care zace în tine.

Haideți noi să ne schimbăm!

În loc, să ne inspirăm

Sufletul și să cântăm,

Că avem în noi de toate:

Potențiale, libertate...

Și apoi să ne întâlnim,

Bucuroși împreună să sărbătorim

Creația noastră minunată

Ce o trăim doar o dată.