Cum să te salvezi de tine,
Când te prefaci că ți-e bine,
Când te ascunzi cu rușine,
Crezând ca haos e doar la tine?
Trebuie să-ți zic ceva
Ce poate altfel n-ai observa:
Nu există mizerie
Să nu aibă companie.
Când te simți ca un nebun,
Să știi că mentalul e comun.
Zi-lumină tu descarci,
Cu gândurile altora te-ncarci,
Totul se înregistrează
Și informația lucrează.
Așadar, de ai un of
Ce te sâcâie incomod
Ca o piatră în pantof
Să știi ca este un mod
Să te eliberezi de tot.
Respiri binișor așa,
Să se umfle burtica
Dai tot aerul afară
Și expiri ce te doboară.
Repeți de vreo 10 ori
Până umeri-ți cobori,
Până mintea se aliniază
Și conștiința-care-ești radiază.
Iți imaginezi o oază,
O lumină ce veghează,
Cu blânzime te centrează,
Un spațiu de siguranță
Ca cea mai frumoasă vacanță.
O să vezi...
Cu totul te calmezi
Fără să forțezi.
Te întorci spre ființa ta
Cu toată încrederea
Că-ți esti cel mai bun sălăș
Și-ai remediu pentru orice făgăș
Pe care poate-ai apucat
Având gărgăuni în cap.
Sinele tau Înțelept
Te va ghida mereu drept.
N-ai de ce să te-doiești
Sau cu frică să pornești.
Poți să îți permiți iertarea
Oricât de mare ar fi eroarea.
Poți să te armonizezi
Mai repede decât visezi.
Doar lasă hotărât deoparte
Încercarea de-a face ca la carte
Și credința-n perfecțiune.
Mai bine strigă-te pe nume,
Cheamă-te-napoi acasă
Ca un oaspete de vază.
Fii cu sufletul in trup,
N-o să-ți mai trebuiască nici un grup
Să-ți aprobe existența
Căci îți vei simți prezența,
Iar adevărul interior
Te va ghida spre ieșirea din somn.