Dacă te simți plin de vină,
Lasă-te în a Spiritului lumină.
Nu există păcat.
Totul poate fi iertat.
De fapt ești doar într-o continuă experiență
Din care vei distila o esență:
Înțelepciunea.
Iar ea,
Nicicând nu te va abandona.
Va fi alături de tine
Când ți-e greu și când ți-e bine,
Foarte clar te va ghida
Spre adevărata natură a ta.
Cu înțelepciune-alături
Nici nu mai poți greși.
Conștient numai alegi
Ceea ce creezi.
Dacă ți se pare
Mult prea în depărtare
Ia și respiră un pic.
Nici un pas nu e prea mic.
În timp chiar te vei lăsa
Să simți și demnitatea,
Acest premiu de soi,
Ce nu se prea poartă la noi.
Pe alții îi împopoțonăm
Dar de noi cel mai des uităm,
Mai ales cand vine vorba să ne onorăm.
Niște bieți funcționari
Astăzi sunt demnitari,
Dar coroana sufletească o-aruncăm
Că nu-i cool să o purtăm.
Vrem să fim în rând cu lumea
Chiar și când ea e aiurea.
Nici un preț nu e prea mare
Pentru o aparentă integrare.
În loc să ne-împărățim,
Peste domeniul sufletului să domnim,
Ne prefacem incompleți:
Căutăm în jur scheleți
Lângă care să umblăm.
În spatele lor ne aciuăm,
Poate chiar ne însurăm
Ori ne mărităm,
Disperați să evadăm,
Orice compromis acceptăm.
Acuși fugim și după roboți,
Ce mai...buni sunt toți
Când vrei să te ascunzi de tine,
Să te faci că nu ți se cuvine
Împărăția care zace în tine.
Haideți noi să ne schimbăm!
În loc, să ne inspirăm
Sufletul și să cântăm,
Că avem în noi de toate:
Potențiale, libertate...
Și apoi să ne întâlnim,
Bucuroși împreună să sărbătorim
Creația noastră minunată
Ce o trăim doar o dată.