Ia-ți un moment să te oprești

Să vezi în tine ce vrei să crești.

.

.

.

În general la-nceput de an

toți ne grăbim să facem un plan,

Care dispare pe parcurs

Căci nu îi mai dăm curs.

După două săptămâni,

Maximum câteva luni

Ne lasă goi și vinovați,

De rușine erodați.

Încredere noi nu avem

Și sufletul nu-l întrebăm

Ce-și dorește într-adevăr.

Ne păcălim

că dacă din greu muncim,

Dacă Cuba o vedem,

Dacă în afaceri prosperăm

Sau o relație căutăm,

Vom reuși să ignorăm

Vocea care ne șoptește

Că viața nu-i făcută doar din aparențe.

Dacă sincer ești cu tine,

vezi că țelurile stricte

și scopurile prea definite

îți sunt de fapt chiar limite.

Îți blochează imaginația

și fură din viață grația.

Nu lasă loc de spontaneitate

și nici de-a ta fluiditate.

Dacă stai și privești

La cele mai mari minuni

Ce ți s-au așternut în drum,

Vezi cu mare claritate

Că nu vin din nici un plan

făcut după al minții program,

nici din control

sau multe nopți de nesomn.

Cu intenția altfel e:

Iți permiți cu înțelepciune

să alegi

ce urmează să creezi.

Neapărat este o stare:

abundență, demnitate, bucurie,

pace, compasiune sau iubire;

oricare ar fi, o alegi

și o inspiri în tine.

Dacă asta intenționezi să creezi,

oricând vezi că debitezi

ori vechi tipare regurgitezi,

respiri și iar te centrezi.

Îți permiți cu ușurință

Să fii în a ta ființă.

Eu cu intenția lucrez

și tot experimentez

ce minuni pot să creez.

În 2020, alegând un an de creativitate

Viața nu s-a schimbat peste noapte,

Dar ferm m-am întors din drum,

Oricând simțeam ca nu era bun

Și așa, încet-încet,

Am început să mă îndrept

Către zile curgătoare,

De bucurie aducătoare.

Pentru că îmi permiteam,

Inspirația o percepeam

Și în sfârșit exprimam

Pasiunea ce înainte o ascundeam.

Am început să -nvăț să cânt la pian,

Ceea ce de mult îmi doream

Și tot amânam.

Am început să scriu povești

Cu zâne, pline de poveți.

Am fost la un interviu

Care a curs și l-am simțit viu.

Acum văd că scriu poezie.

De unde vine ea, nimeni nu știe

Dar și pe ea mi-o permit

Căci nu apare voit.

Și uite așa, fără scop, finalitate,

Văd că-n mine sunt de toate.

Pentru c-am ajuns să mă iubesc,

Îndrăznesc

Cu voi să le împărtășesc.

De ascuns sunt oricum sătulă...

Și cine știe..

poate cuiva

bine îi vor pica.