Să-ți întemeiezi o familie e minunat,
Atunci când creezi un loc curat:
Să vă susțineți
Și încurajați,
Darurile să vi le cultivați,
Ușor și clar să comunicați,
Împreună să vă bucurați.
Însă în zilele noastre
Asta e o raritate,
Aproape ca mersul pe ape.
Fără să conștientizăm
tindem să rulăm
multe programe mentale
de suferință aducătoare.
Așa ne-am obișnuit
cu credința “Eu nu merit ”,
că nici nu o mai simțim,
veșnic și foarte subtil
în rușine și vină colcăim.
Asta-i mentalitatea
Nu doar la nivel de țară,
ci pe planeta întreagă.
De vieți bune ne-nvârtim,
În aceleași familii revenim,
Tiparele le întărim.
Sufletul îl uităm,
Strigarea interioară o ignorăm;
Nu vrem să auzim
vocea care urlă să ne trezim.
Așa că ne refugiem
în orice putem.
Muncă, relații sau mâncare,
Sex, tv... este un drog pentru fiecare.
Căutăm cu disperare
Cât mai puțin să simțim
Până de tot amorțim;
Nici depresia nu o mai lasăm
Să ne zguduie puțin.
Am inventat pentru orice
o pastilă, aplicație sau device -
nici plictiseala nu mai îndrăznim
să ne lăsăm să o simțim.
Deci de unde să vină oare
ideile iluminatoare,
soluțiile spectaculare,
Dacă le blocăm înainte de însămânțare?
Cerul nu îl mai privim...
Cu noi înșine nu mai vorbim,
Suntem complet deconectați,
În curând robotizați.
Așadar,
în acest context bizar
dacă vrei să-ți faci un dar
lasă-te în centrul tău, unde soluțiile ți-apar.
Treci dincolo de mintea ta,
e adevărat, ea binele îți vrea
dar nu este potrivită
pentru a fi mereu folosită.
Există un curs firesc,
O cale naturală,
Sufletul e cel domnesc
și mintea o vioară,
un instrument de folosit
pentru ceea ce e practic:
deschis uși, conturi în bancă,
mers pe bicicletă..
Nu clădit o soartă.
E și ea împovărată
De ce i s-a pus în cârcă.
Sufletul e responsabil
Să se întreagească
și viața s-o trăiască,
să se bucure, iubească,
Mintea e un GPS, eficient și convenabil,
pentru orientare-n timp și spațiu valabil.
Nu are capacitate de simțire,
însă poate copia orice trăire.
Ca pe un placebo ne-o servește:
emoție ea o numește
și de senzualitate e goală.
Dacă nu știi diferența poate fi ca o smoală
ce se lipește de tine
și te procopsești cu ea, muuuult mai mult decât se cuvine.
Îți poți chiar imagina că e mai puternică ca tine.
Asta nu-i adevărat,
Atâta doar: tu ai uitat,
cum emoția ți-ai creat
și, în timp, ea s-a blocat,
ți-a devenit tipar
și în lanțuri imaginare te-a legat.
Pentru a concluziona
Nu mai minți că n-ai timp
Și permite-ți asumat
Să scapi din micul iad pe care ți l-ai creat.
Tu ești alfa și omega
Începutul și sfârșitul
Tuturor experiențelor din tot timpul.
Nici o viață nu-i prea departe,
le poți integra pe toate;
în conștiința-care-ești
se vor întoarce curate.
Doar respiră în tine însuți
și cu fermitate întoarce-ți
gândul de la evadare
înspre a ta Realizare.
Energia poți să ți-o retragi
Din orice experiență
care nu mai reflectă
a ta esență.
Permite-ți dar să-ncepi de azi
Să-ți fii prieten, ghid, iubit,
De tine să nu te mai înstrăinezi,
Ci toată lumina să-ți radiezi
Cu deschidere și curiozitate,
Dincolo de modele și credințe limitate.
Haide, treci la fapte!