Cum să te salvezi de tine,

Când te prefaci că ți-e bine,

Când te ascunzi cu rușine,

Crezând ca haos e doar la tine?

Trebuie să-ți zic ceva

Ce poate altfel n-ai observa:

Nu există mizerie

Să nu aibă companie.

Când te simți ca un nebun,

Să știi că mentalul e comun.

Zi-lumină tu descarci,

Cu gândurile altora te-ncarci,

Totul se înregistrează

Și informația lucrează.

Așadar, de ai un of

Ce te sâcâie incomod

Ca o piatră în pantof

Să știi ca este un mod

Să te eliberezi de tot.

Respiri binișor așa,

Să se umfle burtica

Dai tot aerul afară

Și expiri ce te doboară.

Repeți de vreo 10 ori

Până umeri-ți cobori,

Până mintea se aliniază

Și conștiința-care-ești radiază.

Iți imaginezi o oază,

O lumină ce veghează,

Cu blânzime te centrează,

Un spațiu de siguranță

Ca cea mai frumoasă vacanță.

O să vezi...

Cu totul te calmezi

Fără să forțezi.

Te întorci spre ființa ta

Cu toată încrederea

Că-ți esti cel mai bun sălăș

Și-ai remediu pentru orice făgăș

Pe care poate-ai apucat

Având gărgăuni în cap.

Sinele tau Înțelept

Te va ghida mereu drept.

N-ai de ce să te-doiești

Sau cu frică să pornești.

Poți să îți permiți iertarea

Oricât de mare ar fi eroarea.

Poți să te armonizezi

Mai repede decât visezi.

Doar lasă hotărât deoparte

Încercarea de-a face ca la carte

Și credința-n perfecțiune.

Mai bine strigă-te pe nume,

Cheamă-te-napoi acasă

Ca un oaspete de vază.

Fii cu sufletul in trup,

N-o să-ți mai trebuiască nici un grup

Să-ți aprobe existența

Căci îți vei simți prezența,

Iar adevărul interior

Te va ghida spre ieșirea din somn.