Să-ți întemeiezi o familie e minunat,

Atunci când creezi un loc curat:

Să vă susțineți

Și încurajați,

Darurile să vi le cultivați,

Ușor și clar să comunicați,

Împreună să vă bucurați.

Însă în zilele noastre

Asta e o raritate,

Aproape ca mersul pe ape.

Fără să conștientizăm

tindem să rulăm

multe programe mentale

de suferință aducătoare.

Așa ne-am obișnuit

cu credința “Eu nu merit ”,

că nici nu o mai simțim,

veșnic și foarte subtil

în rușine și vină colcăim.

Asta-i mentalitatea

Nu doar la nivel de țară,

ci pe planeta întreagă.

De vieți bune ne-nvârtim,

În aceleași familii revenim,

Tiparele le întărim.

Sufletul îl uităm,

Strigarea interioară o ignorăm;

Nu vrem să auzim

vocea care urlă să ne trezim.

Așa că ne refugiem

în orice putem.

Muncă, relații sau mâncare,

Sex, tv... este un drog pentru fiecare.

Căutăm cu disperare

Cât mai puțin să simțim

Până de tot amorțim;

Nici depresia nu o mai lasăm

Să ne zguduie puțin.

Am inventat pentru orice

o pastilă, aplicație sau device -

nici plictiseala nu mai îndrăznim

să ne lăsăm să o simțim.

Deci de unde să vină oare

ideile iluminatoare,

soluțiile spectaculare,

Dacă le blocăm înainte de însămânțare?

Cerul nu îl mai privim...

Cu noi înșine nu mai vorbim,

Suntem complet deconectați,

În curând robotizați.

Așadar,

în acest context bizar

dacă vrei să-ți faci un dar

lasă-te în centrul tău, unde soluțiile ți-apar.

Treci dincolo de mintea ta,

e adevărat, ea binele îți vrea

dar nu este potrivită

pentru a fi mereu folosită.

Există un curs firesc,

O cale naturală,

Sufletul e cel domnesc

și mintea o vioară,

un instrument de folosit

pentru ceea ce e practic:

deschis uși, conturi în bancă,

mers pe bicicletă..

Nu clădit o soartă.

E și ea împovărată

De ce i s-a pus în cârcă.

Sufletul e responsabil

Să se întreagească

și viața s-o trăiască,

să se bucure, iubească,

Mintea e un GPS, eficient și convenabil,

pentru orientare-n timp și spațiu valabil.

Nu are capacitate de simțire,

însă poate copia orice trăire.

Ca pe un placebo ne-o servește:

emoție ea o numește

și de senzualitate e goală.

Dacă nu știi diferența poate fi ca o smoală

ce se lipește de tine

și te procopsești cu ea, muuuult mai mult decât se cuvine.

Îți poți chiar imagina că e mai puternică ca tine.

Asta nu-i adevărat,

Atâta doar: tu ai uitat,

cum emoția ți-ai creat

și, în timp, ea s-a blocat,

ți-a devenit tipar

și în lanțuri imaginare te-a legat.

Pentru a concluziona

Nu mai minți că n-ai timp

Și permite-ți asumat

Să scapi din micul iad pe care ți l-ai creat.

Tu ești alfa și omega

Începutul și sfârșitul

Tuturor experiențelor din tot timpul.

Nici o viață nu-i prea departe,

le poți integra pe toate;

în conștiința-care-ești

se vor întoarce curate.

Doar respiră în tine însuți

și cu fermitate întoarce-ți

gândul de la evadare

înspre a ta Realizare.

Energia poți să ți-o retragi

Din orice experiență

care nu mai reflectă

a ta esență.

Permite-ți dar să-ncepi de azi

Să-ți fii prieten, ghid, iubit,

De tine să nu te mai înstrăinezi,

Ci toată lumina să-ți radiezi

Cu deschidere și curiozitate,

Dincolo de modele și credințe limitate.

Haide, treci la fapte!