În curgerea Taíniei prin Omnivers, ea apuca să observe multe dintre dinamicile energiei și conștiinței care erau invizibile ochiului uman și imposibil de măsurat prin uneltele pe care omenirea le avea momentan la dispoziție.

Ea putea vedea energia pură din întregul Univers fizic. Oamenii începeau să descopere că toată materia are de fapt la bază energie. Ceea ce ei nu percepeau încă era că ceea ce diferenția o formă de alta era actul de conștiință. Da...înțeleseseră că observatorul modifică comportamentul unui sistem, însă mai aveau mult până să știe care era rolul pe care conștiința lor îl juca cu adevărat în realitatea fizică.

Dacă i-ai fi spus unuia dintre ei că este Creatorul propriei realități, că energia din fiecare particulă de materie, stare, credință, celulă a propriului corp este în serviciul său și că tot ceea ce percep este propria lor energie...individuală...ți-ar fi dat probabil una dintre pastilele amorțitoare care sunt atât de la modă azi, ți-ar fi tăiat sau legat aripile la spate și te-ar fi băgat într-un spital-laborator.

Energia se comprimă și densifică atât de intens în acest loc încât devine chiar solidă. Nu numai că ea nu se găsește în forma ei liberă și deschisă din alte tărâmuri, dar se găsește peste tot doar în rețele, sisteme, compuși. Împreună cu simțurile umane, care sunt de fapt manifestări ale focusării și ale hipnozei planetei, întreținută de gravitație (da, gravitația are efect și asupra formelor non-fizice), nu e de mirare că percepțiile lor sunt atât de limitate.

Într-una dintre neobositele ei plimbări prin Omnivers,Taínia a mers într-un loc tare drag ei, la a cărui creare pusese umărul...pardon, aripioara. Era ca o planetă, dar nu chiar. Era foarte aproape de Pământ și îi semăna din multe puncte de vedere. Un ochi de necunoscător ar fi putut crede chiar că este aceași planetă. Aici existau timp, spațiu și gravitație, floră, faună bogată, luxuriantă și suflete întrupate în corpuri ce păreau a fi omenești.

Dacă te lăsai însă să simți nivelul de conștiință de pe planetă, îți dădeai imediat seama că există o diferență imensă, iar dacă observai și felul în care oamenii interacționează între ei sau cu natura, nu ai fi avut cum să le confunzi pe cele două.

Pentru a onora similaritățile dintre cele două planete o să îi spunem acestui loc Noul Pământ, deși el nu avea un nume care să poate fi perceput cu simțurile omenești - numele său era ca un cântec, ca o rezonanță care se apropia cel mai mult de cea a grației, un simț angelic, care pe Pământ era rar perceput, datorită densității focusului în care locuitorii se prinseseră.

Pe Terra acesta era simțul folosit în mod principal de sufletele ce experimentau acolo: focusul. Prima oară ei se lăsau purtați de gravitație, condensați în densificare și apoi focusul îi susținea în a uita ca mai există altceva în afară de ceea ce auzeau, vedeau, gândeau și îi menținea acolo pentru a putea experimenta senzual viețile lor pe planetă.

Exista focus și pe Noul Pământ, dar cei mai mulți dintre locuitorii săi trecuseră deja prin multe încarnări pe Pământ și preferau să își experimenteze în materie celelalte dintre cele 200.000 de simțuri angelice, de care uitaseră pe parcursul șederii lor pe Terra.

Aici nu exista spiritul Gaiei, care dăduse viață timp de eoni planetei Pământ și care acum își retrăgea energia din el, pentru a lăsa oamenilor responsabilitatea asupra casei lor. În conștiința îngerilor întrupați care trăiau pe Noul Pământ se înregistrase potețialul de a da viață unei planete, așa că aici se găseau toate minunile Terrei, însă ele erau susținute conștient de ființele ce treceau pe aici. Aici puteai găsi minunate peșteri cu cristale ce luminau în toate culorile imaginabile, plaje lungi cu nisip fin spălate de cea mai curată apă, jungle precum cele amazoniene de un verde ce îți lua ochii. Cele mai frumoase aspecte ale vieții pe Pământ erau aici re-create, aduse la rang de artă, ai putea zice.

Erau totuși și multe diferențe. Spre exemplu, aici animalele nu se mâncau între ele. Întreaga dinamică a nevoii de hrană nu exista aici. Se știe ca animalele reflectă comportamentul uman și, deoarece aici niciunul dintre locuitori nu trăia cu senzația că are nevoie de orice altceva din afara sa pentru a supraviețui, nici animalele nu jucau acest joc. Poate vă întrebați cum este posibil să nu existe aici tocmai această mare plăcere umană, mâncatul….dar mâncatul exista. Puteai gusta absolut orice îți creai cu propria ta energie. Iar gusturile acelor mâncăruri erau mult peste ceea ce există pe Pământ. Folosindu-și imaginația, îngerii de aici creau mese pline de cele mai delicioase bunătăți - pur și simplu își permiteau să își creeze aceste experiențe din bucurie.

Ceea ce nu exista aici era nevoia de hrană, de mâncare, de consum - nu doar de alimente, ci de energie de orice fel. Cei ce locuiau aici, vorba vine, de fapt toți erau în trecere și conștienți de asta, nu trăiau cu iluzia că ceva le lipsește.

Toți știau că au o cantitate imensă, aproape infinită, de energie care îi servește în mod constant și își permiteau să creeze cu ajutorul ei orice experiență își doreau. Când alegeau să experimenteze cu o altă ființă însuflețită, își lăsau energiile să danseze libere împreună, fără scop sau finalitate, fără agendă, schemă sau design, doar se bucurau împreună. Bucuria lor radia în câmpurile lor de energie care îi servea în crearea unei experiențe complet noi.

Alte aspecte care lipseau aproape cu desăvârșire aici erau tiparele repetitive, controlul și jocurile de putere, dinamicile de abuz și victimizare.

Tipare existau, energia intra într-un tipar, într-un design, într-o formă, pentru a crea o experiență senzuală, dar după ce ființa își încheia experiementarea, ea își retrăgea energia, aducând-o înapoi în starea ei neutră, pură, nepolarizată dim propriul său câmp de energie.

Astfel, ei puteau face orice experiment, oricât de dens, sau greoi și nu se prindeau niciodată în acea experiență. Majoritatea locuitorilor erau dintre ființele care se realizaseră pe Terra, astfel încât datorită înțelepciunii adunate în viețile lor pe Pământ, pe care o foloseau când alegeau să creeze, și a faptului că această planetă nu era sub hipnoza suferinței, ei rareori își creau asemenea experiențe greoaie.

După cum vă imaginați Taínia era in mediul ei pe Noul Pământ. Avea multi frați cu care să discute despre crearea de noi potențialele, despre marea lucrare de trezire a Pământului, din care și ei făcuseră parte, și cu care să se bucure și să co-creeze.

În timpul acestei treceri prin preajma acestui loc magic de experimentare, îl văzu pe Lucifer, un rebel cunoscut pentru abilitățile lui de a-i coopta și pe alții în Creațiile sale. Avea ceea ce pe Pământ se numea carismă. Taínia se miră să îl vadă aici - de când fusese creată Terra el își petrecea vremea numai în jurul ei. Mai ciudat de atât, Lucifer era în costum de carne...el care refuzase mereu încarnarea. Era unul dintre cei care intervenea frecvent de dincolo de materie în viața oamenilor, făcându-și mereu experimentele prin alții, nu riscase niciodată să intre în focus si în gravitație atât de profund. Din punctul ăsta de vedere era un mare laș.

Taínia nu îl plăcea în mod deosebit, îl respecta pentru ideile lui inovatoare și forța pe care o avea de a-i convinge pe alții să îl urmeze, dar de cele mai multe ori acele idei nu se dovedeau a fi de bun augur și modul în care îi hipnotiza pe ceilalți….era cam seductiv pentru gusturile ei. Nici nu îl putea judeca prea aspru, pentru că de când plecaseră de Acasă, toți îngerii se simțiseră pierduți și experimentaseră tot felul de jocuri de putere, manipulare și abuz în încercarea de a lua energie de la alții, și a se întoarce Acasă - nu descoperiseră încă că fiecare are câmpul său de energie.

Oamenii credeau că îngerii sunt niște sfinți, ei nu își mai aminteau că și ei sunt îngeri și că veniseră pe planetă ca sa pună în scenă ceea ce ei făcuseră înainte de crearea planetei, după plecarea de Acasă. Veniseră pe Terra după ce au creat-o pentru a observa în densitatea și încetineala planetei care sunt consecințele acțiunilor lor - era cel mai mare experiment făcut vreodată. "Precum în cer, așa și pe Pământ"...sună cunoscut? Credeți că oamenii au inventat războiul? Nici gând, au existat războaie încă de la formarea familiilor angelice.

Acum, pentru că destule ființe însuflețite înțeleseseră relația dintre energie și conștiință, pornise vestea în toată Creația că toți îngerii vor merge în propriile lor experimentări, li se dădea tuturor ocazia să realizeze ceea ce până acum se realizase doar pe Pământ pe diferite planete precum Noul Pământ. Mai mult decât atât, nimeni nu mai avea voie să influențeze sub nicio formă ce se întâmpla pe Terra, oamenii trebuiau lăsați în pace să experimenteze pe cont propriu - fără observare, implicare, îngeri, extratereștri, Gaia, ghizi ȘI se destrămau familiile angelice și toate consiliile create vreodată de ființe nerealizate.

Fiecare ființă era de acum complet liberă să își experimenteze propria Realizare, fără obligații, datorii, jurăminte… nimic din toate astea.

Acest anunț a sunat în întreg Omniversul, fără drept de apel. Reacțiile au fost mixte, s-a simțit ușurare, bucurie, gol, lipsa unui scop, agitație, revoltă, frică de a merge și a experimenta pe cont propriu acum, îndoială dacă oamenii sunt pregătiți pentru asta. Au fost unii care au refuzat să meargă în experiență pe planete similare Terrei, care fuseseră create special pentru asta. Nu se mai puteau apropia de Pământ dar nimic nu îi oprea din a hălădui prin restul Creației. Taínia s-ar fi așteptat ca Lucifer să fie unul dintre aceștia.

Însă, uitându-se la el pe Noul Pământ, a înțeles că această schimbare fusese totuși pentru el o mare eliberare. Era atât de prins în evenimentele de pe Pământ, atât de pasionat în intervențiile și experimentele lui încât nu observase că prin ele se însclăvise.

Oamenii îi dăduseră un nume, creaseră o entitate legată de el pe care dădeau vina pentru fel și fel de nenorociri în disperarea lor de a nu-și asuma propria Creație. Încet, încet această formă de energie de care la început el se folosise începea să devină atât de legată de el încât îl submina. Imaginea oamenilor despre cine era el începea să îi dicteze acțiunile, devenea atât de concretă, densă în mentalul colectiv încât începea să îl hipnotizeze chiar și pe el.

Când a aflat că trebuie să își retragă energiile cu totul de pe Terra s-a răzvrătit, însă când a venit momentul și a făcut asta, a simțit o eliberare atât de mare, încât a realizat că după cât s-a însclăvit prin jocurile sale...mersul pe Noul Pământ va fi floare la ureche, frica sa de a intra în densitate dispăruse...și după mult timp a simțit acea bucurie adevărată pe care și-o amintea dinainte de plecarea de Acasă.

Taínia își zâmbi sieși la gândul reacțiilor omenești dacă l-ar fi văzut acum pe acest Satana-cum îl numeau ei-în corpul său cvasi-uman, plantând floricele și întrebându-se "Ce e iubirea…?" și încercând să simtă în ea.

"E minunat cum prin ochii compasiunii totul arată atât de diferit...poți vedea așa de clar că totul e perfect în întreaga Creație...chiar și Lucifer" medită zânuța.