Se spune că am avea 5 simțuri: cel tactil, al auzului, văzului, mirosului și gustului. Însă dacă experiența umană este doar o parte a călătoriei spiritului în materie, atunci toate acestea sunt numai manifestări ale unui singur simț: cel al focusării, prin care percepem majoritatea experiențelor noastre.

Când murim ieșim din focusare, mergem dincolo de el, dincolo de materie, în expansiunea conștiinței ce suntem.

Când iubim, ne bucurăm, suntem în creativitate sau în pace ați observat că timpul și spațiul par să se modifice? Percepția se schimbă deoarece și acestea sunt tot simțuri, însă simțuri ale spiritului. Când percepția se schimbă, odată cu ea se modifică și realitatea pentru că ea este alcătuită din percepțiile noastre.

Nu există doi oameni cu percepții identice. Chiar dacă privim același obiect îl vom vedea ușor diferit, va avea o semnificație diferită pentru fiecare, va stârni emoții, amintiri, va evoca alte trăiri în cei doi observatori. Realitatea este dată de percepțiile care se formează înăuntrul fiecăruia dintre noi în mod diferit în funcție de experiențele trecute, credințe și nivelul de conștiință. Oricât am încerca, chiar dacă avem elemente comune în percepție ea nu va fi nicicând identică, este personală.

Dacă percepția se formează în noi și ea ne dă realitatea în care trăim, atunci noi suntem creatorii propriei realități. Chit că ne vedem ca fiind victime, eroi sau salvatori, realitatea noastră se va mula pe propriile credințe.

Însă când alegem să fim creatori conștienți ai propriei realități, să nu o mai alcătuim din programe inconștiente, emoții vechi, reacții traumatice, credințe moștenite și preluate, paleta potențialelor se extinde infinit. Devenim actori maeștri în improvizație, care ies din manuscrisul primit, cu replici și scenarii fixate de forțe exterioare, și își asumă liberul arbitru, aruncându-se în creație cu toată forța creativității vibrând înăuntrul lor.

Hipnoza minții și inerția simțului focusării ne va atrage uneori în ale sale mreje, ne vom surprinde pășind în aceleași tipare vechi îmbrăcate poate în haine noi, dar observând putem alege să ieșim iar și iar din gravitația acestor porniri și pași înapoi în tărâmul nostru suveran.

Ce se întâmplă când ne recunoaștem și asumăm abilitatea de a ne crea propria realitate? Devenim liberi, devenim creatori, devenim fii de Dumnezeu - ceea ce am fost mereu dar nu am ales să manifestăm conștient. Toate iluziile în care ne-am investit energia devin străvezii, se destramă prin actul acestei alegeri.

Dispare iluzia separării acestei personalități umane de sufletul etern, de înțelepciunea noastră acumulată în toate viețile.

Dispare iluzia puterii pe care ceilalți ar avea-o asupra noastră sau noi asupra altora - ca ființe suverane fiecare experimentează în câmpul propriei energii, prin el ne percepem unii pe alții, dar rămânem mereu în acest câmp al propriei energii, nu o împărțim, nu o dăm, nu o luăm, doar creăm diverse experiențe înăuntrul său.

Dispare iluzia sclaviei - nu ne mai luptăm pentru a supraviețui, a trăi cu puțin, de azi pe mâine, ci devenim maeștri ai propriei energii, ea ne servește în forme armonioase și grațioase când ii permitem și nu o mai blocăm în forme vechi; ea ne-a servit mereu însă a făcut-o în cadrul limitărilor personalității noastre mici.

Dispare iluzia neputiinței - când conștientizăm că prin alegere și permitere putem crea orice, cu mult dincolo de gândirea și mintea hipnotizată, nu mai suntem nicicând victime ale circumstanțelor sau programărilor sociale, suntem mereu liberi să ne creăm și recreăm realitatea și experiențele din cel mai înalt nivel de conștiință.

Dispare iluzia focusării - începem să percepem și să simțim nu numai prin, ci și dincolo de cele 5 manifestări ale acestui simț în multitudinea de simțuri ale spiritului, în armonie, bucurie, pace, abundență, energie, grație, creativitate, încredere, compasiune...

Tu prin ce simțuri alegi să percepi realitatea pe care ți-o creezi?