Viața cu înțelepciune e minunată,

Are gust de ciocolată.

Câteodată e cu lapte

Alteori cu alune coapte.

Bucuria e mereu

Prezentă în eu

O găsesc în pijamale,

În melodii oarecare,

Într-o cană cu cafea,

Se află în fiecare zi a mea.

Uneori e acoperită,

Cu tristețe poleită,

În iritare

Sau frustrare

Învelită,

Dar dacă fac 2 pași înapoi

Și respir și mă înmoi

Văd prin pelicula fină

De-ntuneric o lumină.

Este bucuria mea,

Oriunde-aș fi e și ea.

Radiază în orice context

Și îmi da mereu pretext

Să zâmbesc în interior

Când afară e vifor.

Mă urmărește,

E o rază,

Zilele îmi luminează.

Mă trezesc cu ea în suflet

Și adorm cu ea în gând

Mă înfioară și când plâng.

Nu există nici-o stare

Și nici un eveniment,

Nici o acțiune

Și nici un filament

De timp

În care caldul ei amurg

Să nu pătrundă atent.

În mijlocul oricărei furtuni,

În abisul oricărei case de nebuni,

Sub valurile oricărui taifun,

În cel mai îndepărtat cătun

Fiorul acela de libertate

Mă găsește în toate.

Este chiar un simț în sine

Ce merge dincolo de gândire,

De vorbire...

E mai aproape...

E o parte din mine.

Nu e loc unde să mă poată purta

Picioarele, suflul sau mintea

Unde bucuria mea

Să nu existe deja.

E cel mai minunat parfum,

Cel mai delicat săpun,

Cea mai dulce delicatesă,

Cea mai fină esență.

Bucuria...

E în orice creație a mea,

parcă ar fi chiar ea

cea care îi da viața.