Viața cu înțelepciune e minunată,
Are gust de ciocolată.
Câteodată e cu lapte
Alteori cu alune coapte.
Bucuria e mereu
Prezentă în eu
O găsesc în pijamale,
În melodii oarecare,
Într-o cană cu cafea,
Se află în fiecare zi a mea.
Uneori e acoperită,
Cu tristețe poleită,
În iritare
Sau frustrare
Învelită,
Dar dacă fac 2 pași înapoi
Și respir și mă înmoi
Văd prin pelicula fină
De-ntuneric o lumină.
Este bucuria mea,
Oriunde-aș fi e și ea.
Radiază în orice context
Și îmi da mereu pretext
Să zâmbesc în interior
Când afară e vifor.
Mă urmărește,
E o rază,
Zilele îmi luminează.
Mă trezesc cu ea în suflet
Și adorm cu ea în gând
Mă înfioară și când plâng.
Nu există nici-o stare
Și nici un eveniment,
Nici o acțiune
Și nici un filament
De timp
În care caldul ei amurg
Să nu pătrundă atent.
În mijlocul oricărei furtuni,
În abisul oricărei case de nebuni,
Sub valurile oricărui taifun,
În cel mai îndepărtat cătun
Fiorul acela de libertate
Mă găsește în toate.
Este chiar un simț în sine
Ce merge dincolo de gândire,
De vorbire...
E mai aproape...
E o parte din mine.
Nu e loc unde să mă poată purta
Picioarele, suflul sau mintea
Unde bucuria mea
Să nu existe deja.
E cel mai minunat parfum,
Cel mai delicat săpun,
Cea mai dulce delicatesă,
Cea mai fină esență.
Bucuria...
E în orice creație a mea,
parcă ar fi chiar ea
cea care îi da viața.