Dintre lucrurile pe care Taí​nia nu le înțelegea despre rasa umană, așa cum este ea astăzi, probabil cel mai tare o nedumerea plăcerea pe care oamenii o găseau în suferință. Făcuseră chiar și grupuri organizate pe care le numeau religii unde o slăveau. Până și pe Yeshua, sau cum îi ziceau oamenii Iisus, îl puseseră pe cruce, și se rugau la el așa, răstignit cu o coroana de spini și picături de sânge pe frunte. Era macabru, mai ales pentru că Yeshua era bine cunoscut în toată Creația ca fiind un Standard al Bucuriei, Iubirii și Clarității. Ce-i drept, imaginea asta pe care oamenii și-o făcuseră despre el dusese la multe roast-uri create pe seama lui în Tărâmul Maeștrilor Actualizați și ei se distrau copios de pe urma acestei reprezentări stranii pe care oamenii o proiectau asupra lui. Trebuia să ai umor ca să te poți bucura de specia umană, altfel te cam băga în depresie, chiar și ca Maestru Ascensionat.

Fiind zână-magiciană-maestră-senzuală-a-existenței-în-materie, Taí​nia se mira cum de au reușit oamenii să se hipnotizeze în a crede că suferința este o parte naturală a vieții pe Pământ. Trebuie să investești imens de multă energie într-o credință atât de aberantă ca ea să se imprime pe mentalul colectiv într-atât încât copii să se nască cu ea deja înregistrată, așa cum se întâmplă în zilele noastre. Câte miliarde de vieți amprentate cu suferință...și pentru ce...pentru o experiență mediocră sau cel puțin îndoielnică. Da, era dramatică și interesantă la început, dar mii de ani, sute de vieți între gratiile aceleiași credințe gri, în gravitația ei apăsătoare...ai fi bănuit că omenirea s-ar fi plictisit de asta până acum…

Însă probabil că ei găseau libertatea o responsabilitate prea mare. Altă explicație nu era...chiar și trezitorii, cei în care începea să se deschidă sămânța clarității și amintirea că sunt mult mai mult decât acest aspect uman pe care îl experimentează în această viață pe Pământ, reușeau cu greu să iasă din această hipnoză. Erau multe ființe că ea, care fuseseră în experiența vieții pământeșți și își permiseseră Realizarea, care îi ajutau de partea cealaltă a materiei. Chiar și așa, cu chiu cu vai, după ani de conștientizări, vindecări și eliberări abia-abia reușeau să dea drumul acestui jug iluzoriu al suferinței și să își folosească întâi stângaci, apoi cu încredere, aripile înălțătoare ale conștiinței care sunt.

Se chinuiau pe ei înșiși cu fel și fel de teste - relații karmice, dinamici familiale codependente, lipsa de abundență, jocuri de-a victima și abuzatorul, stări intense de vină și rușine - să vadă dacă sunt pregătiți, dacă merită, dacă nu vor abuza de libertate. Pentru că, vedeți, libertatea și suferință nu pot co-există într-un singur corp de conștiință. Este una dintre legile bine știute ale fizicii în tot Omniversul. Așa că trezitorii trebuiau sa aleagă între cele două și cei mai mulți se chinuiau ani întregi în pragul acestei alegeri de frică că nu sunt demni de libertatea lor și că aspectele lor pe care ei le cred întunecate îi vor seduce înapoi în jocuri de putere, de hrănire.

Uitau deseori că aceste aspecte nu au putere asupra lor, că sunt doar forme pe care ei le-au alimentat cu energia lor vitală, că orice formă astfel hrănită poate fi eliberată și integrată. Uitau deseori că ei sunt Dumnezeu de asemenea. Uitau că toată energia din realitatea percepută de ei le aparține, fiind în serviciul lor și le era teamă că vor crea, așa cum au mai făcut, realități în care să îi rănească pe ceilalți sau pe ei înșiși. Chiar și cu tot ajutorul din partea îngerilor și a Maeștrilor Realizați, tot le era greu trezitorilor să aibă încredere în Maestrul lor interior, să își permită, să își asume libertatea și suveranitatea ființei lor.

Taí​nia îi urmarea cu interes și crea neîncetat potențiale de trăire a bucuriei și grației în libertate pentru a înregistra o alternativă a suferinței pentru ei. Oamenii credeau cu înverșunare că sunt singuri pe Pământ, în Univers, mulți nici nu știau că există mai multe Universuri și foarte-foarte puțini intuiau, știau, cât sunt de susținuți de frații lor din Tărâmurile Cristaline Imateriale. Această lucrare de trezire a conștiinței în materie în care sufletele de pe Pământ s-au aruncat cu atât de mult curaj era cel mai important experiment de expansionare a Creației din toate timpurile. Niciodată nu a mai existat o lucrare în care atâtea familii de îngeri să colaboreze timp de atâția eoni.

“Întrega Creația așteaptă că omul să se trezească.”, “Voi sunteți lumina lumii.”, ”Ai încredere.” - Vă sună cunoscut? Taí​nia făcuse un pariu substanțial că planeta se va trezi în maxim 3000 de ani ca urmare a semințelor de conștiința cristică pe care le sădise Yeshua în viață lui pe Pământ ca Iisus - poate și de asta era atât de înfocată în susținerea trezitorilor.

2000 de ani aceste semințe fuseseră într-o stare latentă și acum începeau să încolțească. 2000 de ani mesajul lui Yeshua fusese răstălmăcit în toate felurile posibile, manipulat întru însclăvirea conștiinței de către toate organizațiile umane. Reușiseră chiar să convingă omenirea că Iisus a trăit în săracie, suferind din pricina păcatelor lor - cuvântul ăsta îi dădea dureri de cap Tainiei chiar și când nu se afla într-un corp care poseda o asemenea parte. Au făcut asta pentru a aduce mai multă vină și rușine în coștiința umană, astfel întunecându-le sufletele și înrobindu-le mințile. Timp de 2000 de ani esența mesajului său, “Nu te întrista că ți se întunecă lumina.”, “Bucură-te ca și când ai avea.”, “Iubește-ți aproapele că pe ȚINE ÎNSUȚI.” părea pierdută, iar suveranitatea ființei ceva aproape inimaginabil de experimentat pe această planetă.

Oamenii nu voiau să accepte sub nici o formă dumnezeirea, conștiința din ei, continuau să o nege, ignore sau să o proiecteze oriunde în exterior. Au fost sute de experimente de trezire a conștiinței în materie, dar mereu reușeau doar o mâna de oameni să se trezească. Toți cei care se Realizau, alegeau să vină aproape instant de partea cealaltă, să se întoarcă la familiile lor angelice, să experimenteze pe Tărâmurile Cristaline și să îi susțină pe frații lor de acolo...și după aproximativ 1000 de vieți trăite pe Pământ nu prea îi puteai învinui.

Și totuși Taí​nia​ visa și își imagina...cum ar fi dacă ar rămâne câțiva oameni după Realizare, ca Standarde, să se bucure de viață pe Pământ ȘI să radieze lumina conștiinței pe planetă. Cum ar fi dacă ar fi Maeștri Realizați trăind pe planetă….5-10-20 de ani după Realizare a Tot Ceea Ce Sunt. Cum ar fi dacă ar fi un grup de astfel de Maeștri….10….30….100……...500…..1000!! de oameni-Maeștri Realizați trăind în bucurie, în claritate, cu grație….pe o planetă înecată în suferință? Asta cu siguranță ar schimba dinamica planetei și ar aduce un suflu nou!

Încet, încet, vorbind cu frații ei din tărâmurile cristaline, arătând acest potențial în vise trezitorilor, chiar comunicându-le acest mesaj în mod direct celor dintre ei care îl puteau percepe, pentru că deveniseră mai liberi și mai clari, Taí​nia​ a ajuns la câteva mii de oameni care au ales să manifeste acest potențial în viața asta. Nu aveau de unde să știe cum va fi după Realizare, mulți poate se vor răzgândi, tentația de a pleca era mare...dar chiar dacă rămâneau doar 10...oare cum ar fi? Constelațiile de pistrui de pe fața Tainiei pâlpâiau de încântare, aripile deveneau un spectacol indescriptibil de lumini care străluceau în toate culorile știute și neștiute, iar corpul i se aprindea de parcă ar fi ținut fulgere de rubin în el doar când își imagina asta. Oare cum ar fi?... Oare cum va fi?...