1. Tot ce am nevoie sau îmi doresc se află înăuntrul meu: iubire, pace, bucurie, siguranță, abundență, libertate, claritate, înțelepciune - toate sunt daruri pe care mi le pot oferi dacă aleg, indiferent de circumstanțele în care mă aflu. Căutându-le, proiectându-le în afara mea nu fac decât să îmi întârzii întâlnirea cu ele.

2. Nu există nimic din ce am făcut care să nu poată fi desfăcut, acceptat, integrat în înțelepciune, eliberat. Pentru suflet nimic nu e de neiertat.

3. Orice fel de compromis care îmi încalcă demnitatea, oricât ar părea de justificat, mă înstrăinează de sufletul meu.

4. Nimic nu se întâmplă în realitatea mea care să nu fie în serviciul meu, chiar dacă nu realizez pe moment cum îmi servește.

5. În orice clipă pot alege o nouă perspectivă, un mod mai expansiv, amplu, profund, colorat de a-mi percepe, înțelege experiențele, trăirile. Astfel, tot ceea ce trăiesc este Creația mea.

6. Când justific o stare, o credință limitativă nu fac decât să îi dau putere asupra mea, în loc de asta pot alege mereu să o accept, să conștientizez că nu îmi mai servește, nu mai vreau să o experimentez ca tipar și să îi dau drumul.

7. Există o comunicare, o dinamică a energiei în spatele tuturor evenimentelor, dacă îmi dau voie să o simt, văd că nimic nu e întâmplător, ci potrivit așa cum este pentru acel moment.

8. Atunci când integrez orice experiență de viață, oricât de greoaie sau traumatizantă, din ea rămâne doar esența, înțelepciunea și toate emoțiile blocate de frică, furie, vină etc. se eliberează în energie pură, neutră, cristalină care vine să îmi servească în noi creații.

9. Trecutul nu este niciodată așa cum am crezut că este. Amintirile se înregistrează incomplet - ori rămânem doar cu senzația copleșitoare, uitând ce a fost frumos, ori ne clădim imagini false, pentru a masca ce a fost dureros. Prin ochii înțelepciunii suntem liberi de propriul trecut.

10. Putem primi și experimenta în viața noastră doar ceea ce ne permitem. Atât timp cât ne credem nemerituoși, nedemni, cât ne simțim vinovați, rușinați ne vom permite doar o bucățică infimă din ce ne este disponibil... Ne permitem doar să muncim din greu, să ne răscumpăram păcatele pe care credem că le avem, să fim trădați și trădători, mai mereu în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Ușorul, armonia și bucuria nu își au locul în viața noastră atunci când ne vedem ca fiind nevrednici. Toate emoțiile apăsătoare și imaginile mici despre sine trebuiesc acceptate și eliberate întru totul. Mantrele și repetările nu fac decât să le solidifice. Până nu primim iertarea sufletelor noastre pentru tot ceea ce credem că am greșit, nu ne putem permite decât foarte puțină abundență, grație, iubire de sine care să se manifeste în experiențe frumoase și armonioase în viețile noastre.

11. Abundența este starea unui preaplin interior care apoi se revarsă în viața mea prin oameni, proiecte, experiențe, nu e niciodată invers și nu are de a face cu banii sau posesiunile, acestea sunt doar manifestări naturale ale stării de abundență.

12. Orice exces, chiar și de pasiune, bunătate, entuziasm etc., produce un dezechilibru care trebuie apoi adus în armonie.

13. Discernământul, bunul simț interior este un ghid onest în care fiecare om se poate încrede, ne luminează calea la fiecare pas. Trebuie însă să ne antrenăm să îl distingem de vocea minții, cu fricile și limitările ei.

14. O minte limpede și o inima ușoară sunt condiții necesare pentru a lua decizii de viață care să ne facă cinste, să ne expansioneze cu grație.

15. O relație forțată, în care mă simt neadecvată, în care nu mă pot accepta pe mine sau pe cel de lângă mine așa cum este acum, este o relație toxică.

16. Fiecare om are propriul parcurs și a încerca să i-l modificăm, când ei ne demonstrează că nu își doresc asta, este o lipsă de compasiune, oricât de bune ar fi intențiile noastre.

17. În lipsa flexibilității și a adaptabilității orice plan sau scop îmi devine o închisoare, o sursă infintă de frustrări. Planurile sunt creațiile mele și ca orice altceva îmi servesc pe moment în scopul expansiunii, însă când devin o povară, o obligație sau doar rămân ca vestigii a ceva ce nu îmi mai doresc trebuie să le eliberez. Viața e neprevăzută și asta e o mare parte din magia ei, dacă o închid în scopuri nu mai apuc să mă bucur de ea.

18. Nu există prea târziu când vine vorba de a ne întoarce spre sufletele noastre, spre ce e sfânt în noi, indiferent ce am făcut sau prin ce am trecut. Conștiința este o parte pură, neîntinată, suverană în fiecare om. Oricât ne-am fi întors cu spatele spre ea, ea e tot acolo.

19. Socialul cu regulile, promisiunile și cutumele lui, oricât l-am servi nu ne va împlini cu adevărat. Raportându-ne la gura lumii, la normal (care nu e natural, e un cumul de norme) ne îndepărtăm de ce e unic în noi, de visele și nevoile noastre.

20. Nimeni nu mă poate salva de mine, dar când sunt pregătită de transformare apar oameni, situații care să mă susțină pe noua cale.

21. Corpul nu ne trădează niciodată, doar ne reflectă disonanțe interioare. Dacă învățăm să îl ascultăm, simțim, colaborăm cu el ne va fi un partener fidel în eliberarea dezechilibrelor mental-emoționale și în transformare.

22. 'Precum în cer așa și pe pământ' - experiențele noastre de pe Pământ și din alte tărâmuri se înregistrează în sufletele noastre. Nu ne iluminăm când murim dacă am trăit în întuneric - tot ce am făcut aici, trebuie dezlegat aici. Suntem 100% responsabili de viețile și sufletele noastre că oameni, Creatori, fii de Dumnezeu.

23. În orice structuri, relații, roluri, dependențe alegem să ne ascundem, fugim, amorțim va veni un moment în care va trebui să stăm față în față cu cine suntem și ce am ales. Orice energie își caută rezoluția, dacă îi urmărim semnalele și o deblocăm din starea de dizarmonie de bună voie, înaintea unei bubuieli (pierderi, divorț, boală..) vom avea experiențe mai armonioase, ușoare. Altfel, momentul tot va veni, însă va veni cu un impuls dureros manifestat în "exterior".

24. Stările, părțile din noi pe care le experimentăm în relațiile cu ceilalți ne aparțin întru totul. Oamenii ne luminează prin ceea ce aleg ei să experimenteze diverse potențiale ale noastre, însă ele sunt creațiile noastre, chiar dacă s-au activat în prezența lor. Când ni le asumăm și ne acceptăm responsabilitatea pentru ele le putem manifestă liber, cu discernământ, necondiționat de oamenii din jur.

25. Orice joc de putere, manipulare, seducție pe care îl facem hrănește credința că nu suntem de ajuns și crește un gol înăuntrul nostru. Toate acestea sunt doar iluzii care ne consumă energie vitală, timp, atenție și putem oricând alege să ieșim din ele. Rolurile de salvator, victimă, agresor și orice alt rol am jucat în viață pot fi oricând acceptate, integrate și lepădate oricât de mult ne-am identificat cu ele sau le-am experimentat. Este simplu ȘI, din cauza beneficiilor pe care am crezut că le-am avut din ele, nu prea este ușor.

26. Onestitatea față de sine este o condiție subapreciată, necesară, nenegociabilă a libertății.

27. Iubirea de sine vine pe măsură ce ne cunoaștem și acceptăm întru totul și se manifestă în ceea ce alegem să experimentăm în viață.

28. Creativitatea, imaginația sunt parte din starea noastră naturală de a fi. Ea e blocată de limitările mentale pe care ni le-am impus, de credințele strâmte despre cine suntem, de tiparele emoționale în care ne-am blocat dar e mereu acolo, nu dispare nicicând.

29. Având grijă de noi în mod real, de sufletele, corpurile, mințile noastre, ne oferim șansa de a aduce mai multă conștiință în toate creațiile noastre. A avea grijă de noi, compasiune față de ființa noastră, departe de a fi egoism, este un act profund de dăruire, atât către noi, cât și către cei ce ne înconjoară.

30. A fi Om, conștient, uman și divin, trăind pe planeta asta complexă s-ar putea să fie cea mai mare provocare care a existat vreodată... Speranța, invitația și experimentul mea în viața asta este să facem din asta o artă - o curgere ușoară, grațioasă, creativă și plină de bucurie.